casoletă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: ~te / E: fr cassolette] 1 (Frm) Vas în care se ard mirodenii. 2 Conținutul unei casolete (1). 3 Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 4 Mic recipient în care se păstrează și se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive. 5 Conținutul unei casolete (5). 6 Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc.

*CASOLETĂ (pl. -te) sf. Afumătoare, tigaie de afumat, cățuie: unde ard în casolete flori de plantă-aromatică (ALECS.) (🖼 948) [fr.].

CASOLETĂ, casolete, s. f. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. Ard în casolete flori de plantă-aromatică. ALECSANDRI, P. III 87.

CASOLETĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic care servește la sterilizarea și păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Fr. cassolette.

CASOLETĂ s.f. 1. Vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ♦ Cutie de metal în care se sterilizează feși, vată și instrumente medicale. 2. Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc. [< fr. cassolette, cf. sp. cazoleta].

CASOLETĂ s. f. 1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale. 2. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette)

CASOLETĂ ~e f. 1) Vas inoxidabil în care se sterilizează pansamentul și instrumentele medicale. 2) rar Recipient în care se ard parfumuri și mirodenii. /<fr. cassolette

casoletă f. afumătoare, cățue (AL.) (= fr. cassolette).

*CĂȚULETĂ (pl. -te) sf. = CASOLETĂ: în dulcea atmosferă de plante aromate Ce ard în cățulete prin colțuri aninate (ALECS.) [casoletă, influențat de cățuie].

casoletă s. f., g.-d. art. casoletei; pl. casolete

casoletă s. f., g.-d. art. casoletei; pl. casolete

casoletă s. f., pl. casolete

CASOLETĂ s. v. afumătoare.

CASOLETĂ s. afumătoare, cățuie, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)