INEAȚĂ, inețe, s. f. Numele a două plante care cresc prin livezi, fânețe, pășuni etc.; a) plantă erbacee cu flori albe; inișor (Linum catharticum); b) plantă erbacee cu tulpini numeroase, cu flori albastre (Linum austriacum). – In² + suf. -eață.

ineață s. f., g.-d. art. ineței; pl. inețe

INEAȚĂ s. (BOT.) 1. (Linum catharticum) (reg.) inușor, mărgeluță. 2. (Linum austriacum) (reg.) inușor, in-de-câmp.