CAUSTICITATE s. f. 1. Proprietate a unor substanțe de a fi caustice (1). 2. Fig. Tendința sau faptul de a fi caustic. [Pr.: ca-us-] – Din fr. causticité.

causticitate sf [At: PONI, C. 176 / P: ca-us~ / Pl: ~tăți / E: fr causticité] 1 Proprietate a unei substanțe de a fi caustică (1). 2-3 (Fig) Tendință de ironizare (sau ironizare cu răutate).

*CAUSTICITATE sf. 1 Însușirea substanțelor caustice ¶ 2 Ⓕ Vorbire înțepătoare, mușcătoare [fr.].

CAUSTICITATE s. f. (Rar) 1. Proprietate a unor substanțe de a fi caustice (1). 2. Fig. Tendința sau faptul de a fi caustic. [Pr.: ca-us-] – Din fr. causticité.

CAUSTICITATE s. f. (Rar) 1. Proprietate a substanțelor de a fi caustice. 2. Fig. Tendința sau faptul de a ironiza cu răutate, de a fi sarcastic. – Pronunțat: ca-us-.

CAUSTICITATE s. f. (Rar) 1. Proprietate a unor substanțe de a fi caustice. 2. Fig. Tendința sau faptul de a fi caustic. – După fr. causticité.

CAUSTICITATE s.f. 1. Calitatea unei substanțe de a fi caustică. 2. (Fig.) Tendința sau faptul de a ironiza cu răutate. [Pron. ca-us-. / cf. fr. causticité].

CAUSTICITATE s. f. 1. proprietate a unor substanțe de a fi caustice. 2. (fig.) tendința, faptul de a fi caustic. (< fr. causticité)

causticitate f. 1. proprietatea substanțelor caustice; 2. fig. tendența de a spune sau de a scrie lucruri mușcătoare.

*causticitáte f. (d. caustic). Proprietatea de a fi caustic.

causticitate (desp. ca-us-) s. f., g.-d. art. causticității

causticitate (ca-us-) s. f., g.-d. art. causticității

causticitate s. f. (sil. ca-us-), g.-d. art. causticității

CAUSTICITATE s. v. sarcasm.

causticitate s. v. SARCASM.