CAVAS, cavași, s. m. (Înv.) Agent de poliție; jandarm. – Din tc. kavas.

cavas sm [At: ZEITSCHRIFT XVII, 405 / V: ~az, gavaz / Pl: ~ași / E: tc kav(v)as] (Trî) 1-2 Jandarm (pedestru). 3 Agent de poliție.

CAVAS 👉 CAVAZ.

CAVAS, cavași, s. m. (Înv.) Agent de poliție; jandarm. – Din tc. kavu.

CAVAS, cavași, s. m. (Învechit și arhaizant) Agent de poliție; jandarm. Stăpînul are mulți vrăjmași, Dar stau năvalnicii cavași. TOMA, C. V. 46. Nu ajunsesem bine pe deal acasă, cînd vine un cavas și mă cheamă. GHICA, S. 427.

CAVAS, cavași, s. m. (Înv. și arh.) Agent de poliție; jandarm. – Tc. kavas.

cavás m., pl. șĭ și -áz pl. jĭ (turc. [d. ar.] kavas). Jandarm saŭ gardist turcesc Caváz-bașá m. (turc. kavasbašy). Vechĭ Șefu gardeĭ domneștĭ.

cavaz sm vz cavas

gavaz sm vz cavaz

CAVAZ, CAVAS sm. Agent de poliție, jandarm (în Turcia) (🖼 1002): ne dete cavazul turc al mănăstirii ca să ne petreacă (BOL.); nu se sperie nici de cavași nici de capugii (I.-GH.) [tc.].

cavaz m. agent de poliție în Turcia. [Turc. KAVAZ].

cavas (înv.) s. m., pl. cavași

cavas (înv.) s. m., pl. cavași

cavas s. m., pl. cavași

cavaz (-zi), s. m. – Zbir, agent, polițist. – Var. cavas. Mr. căvaz, megl. cavaz. Tc. kavas (Șeineanu, III, 33; Meyer 119; Lokotsch 772); cf. alb. gavas, bg. kavaz(in). Sec. XVII, înv.

cavas, cavași s. m. polițist

CAVAS s. v. jandarm.

cavas s. v. JANDARM.

cavas (cavaz) -pașa s.m. (înv.) șeful gărzii de pază a domnului, care sta permanent la ușa acestuia.