cazon, ~ă a [At: CAZIMIR, Gr. 221 / Pl: ~i, ~e / E: rs казуонный] 1 (Mil; înv) Al statului, (primit de militar) de la cazarmă, în opoziție cu ce e al său, personal Cf erarial, eraric, fiscal. 2-3 (D. comportament; pex) (De la sau) ca la cazarmă Si: grosolan, trivial.

CAZON adj. 🎖️ De cazarmă, ce aparține cazarmei: manta ~ă, cizme ~e (spre deosebire de cele confecționate cu banii proprii ai soldatului, și cu înfățișare sau de calitate mai bună); doar avea cal ~, că era în călărași cu schimbul (SAD.) [probabil alterat din cazarmă].

CAZON, -Ă, cazoni, -e, adj. 1. (Ieșit din uz) De (la) cazarmă, propriu cazărmii, milităresc. Spinările îmbrăcate în postav cazon, cenușiu, se adunară. DUMITRIU, B. F. Un necunoscut, mărunt, cu vestmintele jumătate ostășești și cu spinarea încovoiată, sub apăsarea unui uriaș sac cazon. C. PETRESCU, S. 208. Se vedea... doar minerul și ciucurele galben-, cazon [al baionetei]. SAHIA, N. 69. 2. (Peiorativ, cu referire la armata din trecut; despre oameni și manifestările lor). Aspru, rigid, lipsit de suplețe. Ce rost a mai avut toată educația cazonă pentru mine? CAMILAR, N. I 152. Ce naiba, moșule, te știam că poți cîteodată să fii și mai puțin cazon. HOGAȘ, H. 94.

CAZON, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. – Rus kazënnyj „al statului”.

CAZON ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de cazarmă; propriu cazărmii; milităresc. 2) fig. depr. Care exclude abaterile de la normă; în deplină conformitate cu anumite prevederi; aspru; sever; dur. /<rus. kazënnyi

cazon n. în graiul soldățesc, tot ce aparține cazarmei sau Statului, în opozițiune cu particular, adică cu ceea ce soldatul își procură, din propriile sale mijloace [Alterațiune din cazarmă].

cazón, -ă adj. (rus. kazényĭ, pron. kazönnyĭ, al statuluĭ, al țaruluĭ, al vistieriiĭ, d. kazná, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, în nord kazna]. V. hazna). Fam. Al statuluĭ, în opoz. cu particular, vorbind de lucrurĭ militare: chipiŭ cazon, pușcă cazonă. Adv. Iron. Militărește: nu vorbi cazon aicĭ!

cazon adj. m., pl. cazoni; f. cazonă, pl. cazone

cazon adj. m., pl. cazoni; f. cazonă, pl. cazone

cazon adj. m., pl. cazoni; f. sg. cazonă, pl. cazone

cazon (cazonă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).

CAZON adj. 1. v. militar. 2. v. milităros.

CAZON adj. 1. (MIL.) militar, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 2. milităros, (rar) marțial. (Purtare ~.)