cașetă sf [At: DA ms / V: cașet sn / Pl: ~te / E: fr cachet] (Far) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se introduc, spre a fi înghițite, medicamente sub formă de pulbere (cu gust neplăcut) Si: bulină.

CAȘETĂ, cașete, s. f. Capsulă mică făcută dintr-o foiță de amidon, care servește pentru a închide prafurile medicamentoase cu gust neplăcut, ușurînd astfel înghițirea lor.

CAȘETĂ, cașete, s. f. Capsulă (2). – Fr. cachet.

CAȘETĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet].

CAȘETĂ s. f. capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); bulină² (1). (< fr. cachet)

CAȘETĂ ~e f. Înveliș solubil în care se pun unele medicamente cu gust neplăcut, pentru a fi înghițite mai ușor; capsulă; bulin. /<fr. cachet

cașet² sn vz cașetă

cașetă (capsulă) s. f., g.-d. art. cașetei; pl. cașete

cașetă (capsulă) s. f., g.-d. art. cașetei; pl. cașete

cașetă (înveliș pentru medicamente) s. f., pl. cașete

cașetă, pl. cașete

CAȘETĂ s. v. pilulă.

CAȘETĂ s. (FARM.) bulin, comprimat, pastilă, pilulă, tabletă, (pop.) hap, nasture, (reg.) bumb. (A înghițit o ~.)