ceam sn [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 42 / V: ~aim, ~an, ~aum / Pl: ~uri / E: tc çam] (Trm) 1 Luntre mai mare decât barca. 2 Magazie plutitoare. 3 Conținut al unui ceam (2). 4 Corabie cu pânze care face transporturi pe Dunăre. 5 Ambarcație.

CEAM (pl. -muri) sn. ⛵ Luntre mare cu care se transportă greutăți mari pe rîuri și pe bălți [tc.].

CEAM, ceamuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Corabie de transport (pe Dunăre). Încă din primăvară au prins a trece în sus ceamuri turcești, cu poveri pentru cetățile Dunării. Duc ba orz și grîu, ba seu și pastramă, ba vite pe picioare. SADOVEANU, F. J. 650. Vorbind așa, au ajuns la malul fluviului și s-au uitat o vreme cum trec ceamuri și corăbii. SADOVEANU, D. P. 95.

CEAM, ceamuri, s. n. (Înv. și arh.) Corabie de transport (pe Dunăre); șlep. – Tc. çam.

CEAM ~uri n. Navă fluvială remorcată, fără punte, destinată pentru transportul încărcăturilor (mai ales piatră, nisip etc.). /<turc. çam

ceam n. luntre mare de brad sau de stejar pentru a transporta pe Dunăre materiale grele (piatră, nisip, lemne). [Turc. ČAM, lit. brad].

ceám n., pl. urĭ (turc. čam, brad; sîrb. čam, ceam). Un fel de caic fluvial foarte lat p. transporturĭ grele (lemne, nisip, peatră ș. a.). Are și pînze și poate merge și neremorcat.

ceaim sn vz ceam

cean sn vz ceam

ceaum sn vz ceam

ceam s. n., pl. ceamuri

ceam s. n., pl. ceamuri

ceam s. n., pl. ceamuri

ceam (ceamuri), s. n. – Șlep. Tc. çam „brad; șlep” (Șeineanu, II, 121; Lokotsch 389).

CEAM s. v. șlep.

ceam s. v. ȘLEP.