cec² sn [At: DN³ / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. – Variantă: cecum s. n.

CEC², cecuri, s. n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Var.: cecum s. n.] – Fr. caecum (lat. lit. [intestinum] caecum).

CEC² s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].

CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum)

CEC² ~uri n. anat. Parte inițială a intestinului gros, situată între intestinul subțire și colon. /<fr. caecum

caecum sms vz cecum

cecum sn vz cec²

*CAECUM, CECUM sbst. 🫀 Partea din intestinul gros care urmează îndată după intestinul subțire (👉 APARATUL DIGESTIV) [lat.].

CECUM s. n. v. cec².

CECUM s.n. v. cec².

CECUM s. n. elem. cec².

cecum n. Anat. partea intestinului gros ce vine după intestinul subțire.

*cáecum n. (cuv. lat. pron. de Romaniĭ ceĭ vechĭ káĭkum, de noĭ, cécum, d. caecus, orb). Anat. Partea intestinuluĭ gros între intestinu supțire și colon. V. cecal.

*cécum n. Răŭ scris îld. caecum.

cec s. n., pl. cecuri

cec (ordin de plată, parte a intestinului gros) s. n., pl. cecuri

cec (nu: cecum)

cecum s. n., pl. cecumuri