opțiuni

4 definiții pentru celuire

Explicative DEX

celuire sf [At: PSALT. SCH 54/35 / P: ~lu-i~ / Pl: ~ri / E: celui] (Reg) 1-2 (Auto)înșelare. 3 Constatare de a fi fost înșelat Si: celuială (3), celuit1 (3), celuitură, înceluială (3), înceluire (3), înceluit1 (3), înceluitură (3). 4 Decepție.

celuíre f. Vechĭ. Azĭ Trans. Acțiunea de a celui, înșelăciune.

Sinonime

CELUIRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

celuire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

Intrare: celuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celuire
  • celuirea
plural
  • celuiri
  • celuirile
genitiv-dativ singular
  • celuiri
  • celuirii
plural
  • celuiri
  • celuirilor
vocativ singular —
plural —