8 definiții pentru cercuială
Explicative DEX
CERCUIALĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.
CERCUIALĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cercuială sf [At: DA/ P: ~cu-ia~ / Pl: ~ieli / E: cercui + -eală] 1-3 Cercuire (1-3). 4 Încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 Încercuire (5). 8 Înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu. 14 (Csc) Nuiele subțiri care se pun pe pereții de scândură pentru a susține tencuiala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUIALĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. – Din cercui + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
cercuială (înv.) s. f., g.-d. art. cercuielii; pl. cercuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercuială s. f., g.-d. art. cercuielii; pl. cercuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercuială s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. cercuielii; pl. cercuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CERCUIALĂ s. v. cercuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCUIALĂ s. cercuire, cercuit, legare, legat. (~ unui butoi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cercuială, cercuielisubstantiv feminin
etimologie:
- Cercui + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.