9 definiții pentru cerdăcuț
Explicative DEX
CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.
cerdăcuț sn [At: IORGA, N. R. A. I, 251 / Pl: ~e și ~uri / E: cerdac + -uț] 1-14 Cerdăcel (1-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CERDĂCEL (pl. -cele), CERDĂCUȚ, (pl. -uțe) sn. dim. CEARDAC: la toată casa în cetate cîte un cerdăcuț de acea materie de marmure se află (CANT.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
cerdăcuț (rar) s. n., pl. cerdăcuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cerdăcuț (rar) s. n., pl. cerdăcuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cerdăcuț s. n., pl. cerdăcuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
CERDĂCUȚ s.n. (Mold.) Diminutiv al lui cerdac (1). La toată casa în cetate cîte un cerdăcuț de acea materie de marmure se afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: cerdac + suf. -uț. Vezi și cerdac, cerdăcel. Cf. cerdăcel (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cerdăcuț, cerdăcuțesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui cerdac. DEX '09 DEX '98sinonime: cerdăcel
etimologie:
- Cerdac + -uț. DEX '98 DEX '09