9 definiții pentru ceruire
Explicative DEX
CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.
CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. – V. cerui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceruire sf [At: DA / P: ~ru~i~ / Pl: ~ri / E: cerui] 1 Acoperire cu ceară (2) Si: ceruială (1), ceruit1 (1), ceruitură (1). 2 Ungere cu ceară (2) Si: ceruială (2), ceruit1 (2), ceruitură (3). 3 Lustruire cu ceară (2) Si: ceruială (3), ceruit1 (3), ceruitură (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERUIRE, ceruiriy s. f. Acțiunea de a cerui; ceruit. Ceruirea parchetului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERUIRE, ceruiri, s. f. Acțiunea de a cerui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceruire s. f., g.-d. art. ceruirii; pl. ceruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERUIRE s. ceruială, ceruit. (~ parchetului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ceruire, ceruirisubstantiv feminin
-
- Ceruirea parchetului. DLRLC
-
etimologie:
- cerui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.