cerut², ~ă a [At: CARAGEA, L. 20 / V: ~rșut² / Pl: ~uți, ~e / E: cere] 1 Care ar trebui întâlnit. 2 Care ar trebui aflat. 3 Care se vinde bine. 4 Care ar trebui făcut. 5 Dorit². 6 Reclamat insistent. 7 Pretins². 8 Revendicat². 9 Necesar. 10 Obligatoriu. 11 Datorat². 12 Indicat². 13 De la sine înțeles. 14-15 Solicitat² (cu insistență). 16 Implorat². 17 Cuviincios. 18 Convenabil. 19 Reglementar. 20 Pețit². 21 Cerșit².

CERUT I. adj. p. CERE ¶ ¶ C. NECERUT. II. sbst. 1 Faptul de a cere ¶ 2 Cerere, cerșire: o babă ce umbla pe la case cu ~ul (VOR.).

cerșut², ~ă a vz cerut²

BIS REPETITA PLACENT (lat.) (Horațiu, Arta poetică) = Cele cerute din nou plac.

cerșút, -ă, vechĭ part. al luĭ cerșesc.

CERUT adj. v. trebuincios.

CERUT adj. cuvenit, necesar, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate cele ~.)