CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. céruse, lat. cerussa.

ceruză sf [At: DEX² / E: fr céruse, lat cerussa] Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu adamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor Si: alb de plumb.

* CERUZĂ sf. 1 🔬 Carbonat de plumb, care se prezintă sub formă de sare albă, otrăvicioasă, insolubilă în apă; amestecată cu uleiu, formează o vopsea albă foarte frumoasă, întrebuințată de pictori; numită și „alb de plumb” ¶ 2 Băn. Creion [fr.].

CERUZĂ s. f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.

CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb, sub forma unei substanțe albe, otrăvitoare, care se preface ușor în pulbere; e folosit mai ales la prepararea vopselelor.

CERUZĂ s. f. Carbonat de plumb folosit mai ales la prepararea vopselelor. – Fr. céruse (lat. lit. cerussa).

CERUZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].

CERUZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)

CERUZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuințat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse

Ceruză f. substanță albă întrebuințată în pictură și pentru fabricarea unor verniuri; otravă violentă.

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză s. f., g.-d. art. ceruzei

ceruză

ceruză, -ze.

CERUZĂ s. v. condei, creion.

CERUZĂ s. v. alb de plumb.

CERUZĂ s. (CHIM.) alb de plumb, (înv.) știubeci.

ceruză s. v. CONDEI. CREION.