CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre lucru, fapt etc. care iese din comun (în bine sau în rău), care provoacă uimire, spaimă etc. Așa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calități. 2. Un lucru (cât de) mic, o cantitate, o parte (cât de) neînsemnată, (cât de) puțin. Să fac și eu ceva cât stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecât, câtva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun sau mai rău, mai urât etc. III. Adv. Întrucâtva, puțin, cât mai (sau cât de) puțin. ♦ (Repetat) Cât de cât, măcar, (foarte) puțin. – Ce + va.

ceva [At: COD. VOR. 101/11 / V: ~și, ~șile, ~șilea / A: (reg) ceva / E: ce + -va] 1 pnh Un lucru oarecare. 2 pnh (Îe) Câte ~(și) Câteva lucruri. 3 pnh (Adesea în legătură cu o negație) Nimic. 4 pnh (Îe) Măcar ~ Absolut nimic. 5 anh Oarecare. 6 anh Câte un, (o) Si: vreo. 7 pnh (Îe) Fără ~ Fără nici un. 8 pnh (Îe) Așa ~ Asemenea, lucru asemănător, un lucru ca acesta. 9 anh (Adesea cu rol preponderent stilistic) Oarecare, bunăoară sau ceva analog. 10 anh (Înv; îe) Alt ~ De altfel Si: oarecum. 11 pnh (Înv; îe) Câte ~ Oarecare. 12 pnh (Îe) Nimic ~(și) (Absolut) nimic. 13 pnh (Cu funcție substantivală) Un lucru (cât) de mic, o cantitate sau o parte (cât de) neînsemnată, (cât) de puțin. 14 pnh (Pop; îe) Cu ~și N-a lipsit mult să (nu). 15 pnh (Pop; îe) Nu ~ Nu numai puțintel. 16 pnh (Îae) Bine de tot. 17 pnh (Îae) Nu altceva. 18 anh (În legătură cu substantive la plural) Puțin. 19 pnh (Pop; îe) Cu nișchitu ~ de Cu ceva mai puțin decât. 20 sn (Îe) ~-~ Cât(uși) de puțin. 21 pn (Pop; îe) Nu... ~ Deloc, câtuși de puțin. 22 pnh Lucru de seamă, valoros, important. 23 pnh (Mol; îe) Mai ~ Mai de seamă. 24 pnh (Îae) Mai frumos. 25 pnh (Îae) Mai bun.

CEVA pron. nehot. 1 Un lucru oare-care: vreau să-ți spun se vede că i s’a întîmplat ~; așa ceva, un astfel de lucru ¶ 2 Puțin: mai bine ~ decît nimic; ~, ~ (repetat), cîtuși de puțin ~, ~ să-l fi contrariat, apoi striga (I.-GH.) ¶ 3 adv. (dinaintea unui comparativ) Puțin(tel): ~ mai mult, ~ mai bine [ce + va].

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (în bine sau în rău), care provoacă uimire, spaimă etc. Așa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calități. 2. Un lucru (cât de) mic, o cantitate, o parte (cât de) neînsemnată, (cât de) puțin. Să fac și eu ceva cât stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecât, câtva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun sau mai rău, mai urât etc. III. Adv. Întrucâtva, puțin, cât mai (sau cât de) puțin. ♦ (Repetat) Cât de cât, măcar, (foarte) puțin. – Ce + va.

CEVA pron. nehot. I. 1. Un lucru oarecare; oarece. Am pomenit ceva despre «lelița» Anica. SADOVEANU, N. F. 5. Doctorul scoase un carnet din buzunar, făcîndu-se că înseamnă ceva. BART, E. 388. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci și răul cîteodată prinde bine la ceva. CREANGĂ, P. 275. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat = a avea sau a căpăta o înfățișare atît de neobișnuită (de obicei în rău), încît provoacă spaimă. Cucoșul său era ceva de spăriet. Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Ulițele erau ceva de speriat... Se auzea numai un vuiet înăbușit. RUSSO, O. 50. Așa ceva = un astfel de lucru, un lucru ca acesta. Își luă ziua-bună și plecă. Dar încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise pînă atunci de așa ceva. ISPIRESCU, L. 124. E ceva de el (sau de capul Iul) = are unele calități. ♦ (După substantive precedate de articolul nehotărît sau de «vreun», «vreo»; ca determinant întăritor al substantivului precedent) Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur; nu cumva să-ți iasă vro dihanie ceva înainte și să-ți scurteze cărările. CREANGĂ, P. 199. Domnilor, nu metahirisiți în astă-seară un stosișor ceva? ALECSANDRI, T. I 159. 2. Un lucru (cît de) mic, o cantitate, o parte (cît de) neînsemnată, (cît de) puțin. Dimineața s-a sculat, a prînzit ceva. SBIERA, P. 53. Toderică îi pofti întîi să guste ceva. NEGRUZZI, S. I 85. Cît se scoală, Cată-n oală, N-a rămas ceva d-aseară? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 3. (Prin intonația deosebită a frazei, capătă înțeles contrariu) Lucru important, valoros, de seamă, mult. Eu mă tocmesc pe trei ani o dată... Vreau să cunosc ceva, cînd voi ieși de la dumneata. CREANGĂ, P. 151. Nu înțelegeam nimic, eu care mă țineam că știu ceva. NEGRUZZI, S.I 6. II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. (De obicei înaintea substantivului) Oarecare, oarecît; cîtva. Ziceți să aducă vin și ceva gustare. SADOVEANU, O. I 397. De-acum înainte mai aveți și ceva treabă de făcut. CREANGĂ, P. 262. Leul și ursul au pornit prin pădure, Căutîndu-și ceva leac pentru foame. ȚICHINDEAL, F. 25. ◊ (În legătură cu substantive la plural) Lapte, brînză, unt și ouă de-am putea sclipui (=agonisi) să ducem la tirg, ca să facem ceva parale. CREANGĂ, P. 6. Leafă avea, pămînt așișderea, mai ceva vitișoare. CONTEMPORANUL, V_I 97. Pleacă către pădure, în mînă cu o săcure, Ceva lemne să doboare. PANN, P. V. I 89. ◊ (Precedat de «și» arată depășirea unei cifre rotunde) De la Dîmbovicioara la Cîmpulung, să tot fie treizeci și ceva de kilometri CAMIL PETRESCU, U. N. 192. 2. (Familiar, uneori repetat, cu sensul indicat de intonație) Foarte bun, foarte frumos, ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun (sau mai prost, mai urît, mai rău etc.). Dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie, după cum pățise și alți pețitori poate mai ceva decît aceștia. CREANGĂ, P. 259. III. (Cu valoare de adverb) Întrucîtva, puțin, cît mai (sau cît de) puțin. Începură, de la o vreme, parcă a cunoaște ceva locul. SBIERA, P. 68. Aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată. CREANGĂ, P. 7. Din sus, Măsele nu-s Și din jos, Dinții i-am scos; Numai ceva de-o mai trece, Sînt de patruzeci și zece [ani]. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ◊ (Repetat) Cît de cit, măcar, întrucîtva, (foarte) puțin. Nu știa sărmanul ce să facă și cum să-și îmbunătățească soartea măcar ceva-ceva. SBIERA, P. 225. Ceva-ceva șă-l fi contrariat, apoi striga. GHICA, S. 518.

CEVA pron. nehot. I. 1. Un lucru oarecare; oarece. Am pomenit ceva despre „lelița” Anica (SADOVEANU). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat = a) a căpăta o înfățișare atît de neobișnuită (în rău) încît provoacă spaimă; b) se spune despre cineva sau ceva care iese din comun (în bine sau în rău). Așa ceva = un lucru ca acesta. Încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise pînă atunci de așa ceva (ISPIRESCU). E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calități. 2. Un lucru (cît de) mic, o cantitate, o parte (cît de) neînsemnată, (cît de) puțin. Toderică îi pofti întîi să guste ceva (NEGRUZZI). 3. Lucru important, valoros, mult. Vreau să cunosc ceva, cînd voi ieși de la dumneata (CREANGĂ). II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. Oarecare, oarecît, cîtva. De-acum înainte mai aveți și ceva treabă de făcut (CREANGĂ). 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun sau mai rău, mai urît etc. III. (Cu valoare de adv.) Întrucîtva, puțin, cît mai (sau cît de) puțin. Începură, de la o vreme, parcă a cunoaște ceva locul (SBIERA). ♦ (Repetat) Cît de cît, măcar, (foarte) puțin. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga (GHICA). – Din ce + va.

CEVA³ pron. nehot. Un obiect oarecare, neînsemnat, necunoscut, neidentificat. Am adus ~. ◊ Așa ~ a) un astfel de lucru; b) aproximativ așa. /ce + va

ceva pr. un lucru oarecare: să-ți spun ceva. ║ adv. puțin: ceva mai jos. [Lit. ce vrea].

cevá pron. indefinit (ce și -va). Un lucru oare-care: să-țĭ spun ceva. Adv. Puțin: ceva maĭ jos. Ceva-ceva, (acc. ca și la încet-încet), foarte puțin. Așa ceva (ca germ. so etwas). 1) asemenea lucru: n’am maĭ văzut așa ceva (așa lucru, asemenea comedie); 2) cam așa. – În Olt. céva. V. oare-ce.

cevașile(a) pnh, anh vz ceva

CE l. adj. și pron. inter. invar. 1 Care? care lucru? ~ carte citești? ~ fel de om e ? ~ s’a întîmplat? ~ -am avut și ~-am pierdut? ¶ 2 În exclamațiuni: ~ prostie! de-aci, ca interj. de mirare, de supărare: ~ ! nu-ți place? ¶ 3 Precedat de o prep.: despre ~ e vorba? cînd aveam cu ~, n’aveam în ~, și cînd am în ~, n’am cu ~ (PANN) ¶ 4 De ~ ? pentru ~? din care cauză? de ~ n’ai venit? pentru ~ nu vrei? uneori cu prep. omisă: ~ n’ai venit? ~-ți mai faci sînge rău? ¶ 5 ~ mi-e... ~ mi-e..., tot una mi-e: ~ mi-e una, ~ mi-e alta; ~ mi-e prostul, ~ mi-e nebunul ¶ 6 Cît (mai ales în exclamațiuni): ~ frumoasă e! ~ bine trăiam atunci! Urmat de de: ~ de comori nu zac ascunse în sufletele acestea cinstite! (VLAH.); F~ de-a, ~ de(-a mai, ~ mai de): ~ de mai făpturi de oameni am mai văzut! (ALECS.) ~ mai de pomi s’au pus în ținterim! (CRG.). II. pron. rel. 1 Lucrul care: ~ ție nu-ți place, altuia nu-i face; nu aduce anul, ~ aduce ceasul ¶ 2 Care: cu ~ măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura ¶ 3 Un ~, ceva: simți că în creierii lui se petrece un ~ de care nu-și putea da seama (ISP.) ¶ 4 Precedat de dem. cel: cel ~, acela care; ceea ~, lucrul care; de asemenea, în legătură cu tot: tot ~, tot lucrul care ¶ 5 Între două verbe identice: a) cît: mai merse ~ mai merse și ajunse la palaturile zmeoaicei (ISP.); b) ceea ce: zmeoaica făcu ~ făcu... și să te ții după dînșii! (ISP.) ¶ 6 Precedat de un adv.: îndată ~; după ~ a) în înțeles temporal: a venit după ~ am plecat; b) pe lîngă că, nu e de ajuns că: după ~ e sărac, apoi e și cu nasul pe sus (ISP.) ¶ 7 Cînd: pînă ~ să vie, am isprăvit singur ¶ 8 De~...., de ~... sau de ~..., de-aceea... sau de ~..., de aia..., cu cît... cu atît...: de ~ mergeam, de ~ mă simțeam mai ușor (GN.); de ~ o vedea, d’aia dorea s’o mai vază (ISP.) ¶ 9 Din ~ în ~, tot mai mult: fie-sa cea mică din ~ în ~ slăbea și se posomora (ISP.) ¶ 10 Cu mare ~, cu mare greu, de-abia de-abia: fata babei îndruga și ea cu mare ~ cîte un fus (CRG.) ¶ 11 Numai ~, a) iată că: nu știu unde se duse, ci numai ~ iată că se întoarse cu un merișor (ISP.) ; b) numai; c) abia ¶ 12 Cît pe ~, cît pe-aci, mai mai: leagă o sarcină mare, mare, cît pe ~ să n’o poată rădica în spinare (CRG.) ¶ 13 În compunere cu fie-, oare-, ori- -va 👉 FIE-CE, OARE-CE, ORI-CE, CEVA. III. conj. ‡ Ci [lat. quĭd].

ceva² pr. invar. (Ți-am adus ~.)

ceva pr. invar., adj. pr. invar., adv.

ceva pr. invar., adj. invar., adv.

ceva.

À QUELQUE CHOSE MALHEUR EST BON (fr.) și răul e bun la ceva – În tot răul este și un bine.

NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică.

a i se rupe (în paișpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva.

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza

a pune geana pe ceva expr. (intl.) a observa cu atenție obiectivul unei acțiuni / infracțiuni viitoare.

a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).

a tăia (cuiva) pofta de ceva expr. 1. a descuraja (pe cineva) să facă ceva. 2. a supăra (pe cineva); a dezgusta (pe cineva).

a trece cu buretele peste ceva expr. a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva.

a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente.

CEVA pron., adj., adv. 1. pron. (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarece, oareceva, (înv.) oareșice. (S-a dus să ia ~.) 2. adj. câtva, oarecare, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă.) 3. adv. v. întrucâtva.

CEVA pron., adj., adv. 1. pron. (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarece, oareceva, (înv.) oareșice. (S-a dus să ia ~.) 2. adj. cîtva, oarecare, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă.) 3. adv. întrucîtva, oarecum, oareșicum, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, (înv.) oarece. (Cunoștea ~ regulamentul.)