6 definiții pentru chefliu (s.m.)
Explicative DEX
CHEFLIU, -IE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).
chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Amețit de băutură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEFLIU adj. 1 Care e totdeauna cu voie bună, cu chef, vesel: îmi place să te văz ~ și vesel (CAR.) ¶ 2 Căruia-i place să facă chef, să petreacă la chefuri: fiind de firea lui ~ avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui (ISP.) ¶ 3 Cherchelit, cam beat [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
chefliu (desp. che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie, pl. m. și f. cheflii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!chefliu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie; pl. m. și f. cheflii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
CHEFLIU adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: che-fliu, chef-liu
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
chefliu, chefliisubstantiv masculin chefliu, cheflieadjectiv cheflie, chefliisubstantiv feminin
- 1. (Om) căruia îi plac chefurile. DEX '09 DLRLC
- La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190. DLRLC
- Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. DLRLC
- Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546. DLRLC
- 1.1. (Om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. DEX '09 DLRLCsinonime: vesel
-
etimologie:
- keyfli (literar keyifli). DEX '09 DEX '98