5 definiții pentru chefuire
Explicative DEX
chefui [At: CARAGIALE, T. I, 232 / Pzi: ~esc și (rar) chefui, 3 chefuie / E: chef + ui] 1 vi A petrece zgomotos (cu băutură, cu cântece și lăutari). 2 vr (Rar) A se ameți de băutură.
CHEFUI, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A CHEFUI ~iesc intranz. A face un chef; a benchetui. /chef + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
chefui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chefuiesc, imperf. 3 sg. chefuia; conj. prez. 3 sg. și pl. chefuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CHEFUI vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chefuire
chefuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
chefui, chefuiescverb
-
- Cei mai bătrîni chefuiau, iar fetele ajutau Floricăi să-și așeze zestrea în car. BUJOR, S. 35. DLRLC
- (Zoe:) O să chefuiești cu poporul... (Cațavencu...: ) – Chefuiesc. CARAGIALE, O. I 176. DLRLC
- Trei zile și trei nopți ținură petrecerile, și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cît trăiră. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
- Cum se chefuia, îi venea și chef de lucru. CONTEMPORANUL, VII 142. DLRLC
-
etimologie:
- Chef + -ui. DEX '98 DEX '09