11 definiții pentru chelălăit (s.n.)
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CHELĂLĂIT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.
CHELĂLĂIT1 s. n. Chelălăială. – V. chelălăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chelălăit1 sn [At: ODOBESCU, S. III, 134 / V: sche~, schiol~ / Pl: ~uri / E: chelălăi] Chelălăitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHELĂLĂIT sbst., CHELĂLĂITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a chelălăi: pare că se și aude răsunetul lătrăturilor, chalălăitul lor de bucurie (L.-M.) ¶ 2 Lătrat lung cu urlete de durere: huiduiturile și rîsetele acoper... chelălăiturile animalului (CAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CHELĂLĂIT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăi tură, chelălăială. Pare că se și aude... chelălădtul lor [al cîinilor], de bucurie sau de durere. ODOBESCU, S. III 134. – Variantă: schelălăit (C. PETRESCU, C. V. 148) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHELĂLĂIT1 s. n. Faptul de a chelălăi; chelălăială. [Var.: schelălăit s. n.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
SCHELĂLĂIT s. n. v. chelălăit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
chelălăit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chelălăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chelălăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CHELĂLĂIT s. v. schelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, schcunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
chelălăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a chelălăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pare că se și aude... chelălăitul lor [al câinilor], de bucurie sau de durere. ODOBESCU, S. III 134. DLRLC
-
etimologie:
- chelălăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.