cherem sms [At: GHICA, S. 350 / V: ~rim, (prin confuzie) chilim / E: tc kerem] 1 (Înv) Favoare. 2 (Pfm; îe) A fi (sau a rămâne ori a lăsa) la ~ul cuiva A fi sau a rămâne la discreția sau la dispoziția, la bunul plac al cuiva. 3 (Îe) A avea pe cineva la ~ A avea pe cineva la mână. 4 (Rar; îe) A nu-i veni cuiva la ~ A nu-i veni la socoteală.

CHEREM sbst. 1 ‡ Hatîr ¶ 2 A fi la ~-ul cuiva, a fi în puterea, la discreția cuiva, a fi supus bunului plac al cuiva: un fel de pașă la ~ul căruia sînt supuși mare parte din orășeni (ISP.) [tc.].

CHEREM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la dispoziția, la bunul plac al cuiva. Aproape toți făceau... muncă de slugi și de trepăduși la cheremul stăpînilor. PAS, Z. I 256. Bine că i-am prins portretu la mînă... de-acum îi la cheremul meu. ALECSANDRI, T. I 202. (învechit) A avea pe cineva la cheremul său (sau lui) = a avea pe cineva la mînă, a dispune de cineva. Boierii, în a căror mînă se afla aparatul de stat, storceau tot mai mult vlaga țărănimii, lăsate cu totul la cheremul lor, pretinzînd tot mai multe zile de clacă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 98. Hiotoglu te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndămînă un arsenal întreg. GHICA, S. 350. (Rar, învechit) A nu-i veni cuiva la cherem = a nu-i veni la socoteală, a nu-i conveni. Să rup zapisu?... Nu-mi vine la socoteală!..., Să-i dau pe Măndica?.:. Nu-mi vine la cherem! ALECSANDRI, T. I 328.

CHEREM s. n. (În expr.) (A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Tc. kerem „favoare, bunăvoință”.

CHEREM n. pop.: A fi la ~ ul cuiva a fi la dispoziția cuiva. /

cherem n. discrețiune, capriciu: de acum îi la cheremul meu Al. [Turc. KEREM].

cherém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kerem). Fam. A fi la cheremu cuĭva, a fi supus capriciilor luĭ, a fi la discrețiunea luĭ.

cherim sms vz cherem

chilim³ sn vz cherem

cherem (pop., fam.) s. n. (în: la ~ul)

cherem (pop., fam., în expr. la cheremul) s. n.

cherem s. n.

cherem (-muri), s. n. – 1. (Înv.) Favoare, generozitate. – 2. (În expresia la cheremul) La discreția, la bunul plac. Tc. kerem (Șeineanu, II, 106; Roesler 596; Lokotsch 1083).

a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.

a se afla la cheremul cuiva expr. a fi la bunul plac al cuiva

la cheremul cuiva expr. la discreția cuiva, la bunul plac al cuiva.