CHIPCEL s. n. v. chepcel.

chipcel sn vz chepcel

CHIPCEL sbst. 🐟 Unealtă de pescuit alcătuită dintr’o plasă întinsă pe cercuri de nuiele avînd forma unei umbrele, la margine cu o coadă lungă de care o ține pescarul, când o afundă în apă (🖼 1127).

CHIPCEL s. n. Unealtă de pescuit pește mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari. [Var.: chepcel s. n.] – Et. nec.

chipcél (Dun. de jos) și chep- (Dun. de sus) n., pl. e (din chepcea, pl. -ele, de unde apoĭ un sing. -pcel). Cĭorpac. – Și cipcel (Br.).

CHEPCEL, chepcele, s. n. (Reg.) Unealtă de pescuit pește mărunt, formată dintr-o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari. [Var.: chipcél s. n.] – Et. nec.

cepcel sn vz chepcel

chepcel sn [At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. Ccr 200 / V: chip~ / Pl: ~e / E: ns cf căpcea, chepcea] 1 (Reg) Cauc. 2 (Pes) Instrument de pescuit, în forma unei linguri foarte mari, învelite în plasă.

CHEPCEL s. n. v. chipcel.

!chipcel (reg.) s. n., pl. chipcele

chipcel v. chepcel

chipcel v. chepcel

chepcel/chipcel (reg.) s. n., pl. chepcele/chipcele

chepcel/chipcel s. n., pl. chepcele/chipcele

CHEPCEL s. (PESCUIT) (prin Munt.) cîrlionț, (prin Olt.) cîrstaș, posfat, (prin Dobr.) tîrboc. (~ are forma unei linguri.)