chivernisire sf [At: ANTIM, ap. GCR. II, 28/1 / Pl: ~ri / E: chivernisi] (Pfm) 1-5 Chiverniseală (1-5).

CHIVERNISIRE s. f. chiverniseală.

chivernisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisirii

chivernisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisirii

chivernisire s. f., g.-d. art. chivernisirii

CHIVERNISIRE s. v. îmbogățire.

CHIVERNISIRE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

CHIVERNISIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

chivernisire s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

CHIVERNISIRE s. f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SE) Conducere, guvernare, administrare. B: Avînd domnia pace și liniște, se afla asupra trebilor și chivernisirilor țării. R. GRECEANU; cf. ANTIM. C: Mai bine este bogatului a avea bogăția sa spre chivernisire decît spre stăpînire. EG, 108. Toate cnejiile rusești cu bună chivernisire și înțelepciune le-au chivernisit. IR 1757, 13^r. ♦ Chibzuință, rațiune. A: Fietecine cel ce om să numeaște și cu chivernisirea întregii minți să slujaște ... să socotească. CD 1698, 42^v; cf. CD 1770, 53^r. 2. (ȚR) Agonisirea mijloacelor de trai. B: Veniturile de toate părțile, spre chivernisirea și hrana călugărilor. MINEIUL (1776). ♦ (Mold.) Economisire. A: Ori ca să arați vitejie, ori pentru chivernisire ... nevrînd să ție atîția vrăjmași în casa sa. VP, 57^v. Etimologie: chivernisi. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chiverniseală; hotnogie; chiteală, chitire, chitit², chititură, sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1).