ciclop sm [At: BELDIMAN, N. P. I, 44/21 / V: (înv) chic~ / Pl: ~i / E: fr cyclope, lat cyclops, -opis] 1 Figură mitică de uriaș antropofag, cu un singur ochi mare. 2 Animal crustaceu inferior, de apă dulce, cu un singur ochi situat pe cefalotorace. 3 (Imp; fam) Întreprindere de reparat autovehicule.

* CICLOP sm. 🔱 Uriaș mitologic care avea numai un ochiu așezat în mijlocul frunții (🖼 1147) (👉 P. IST.): și apar ca niște ~i în mijlocul scînteilor ce sar de sub ciocanul lor (ALECS.) [fr.].

CICLOP, ciclopi, s. m. Figură mitică de uriaș, cu un singur ochi mare în mijlocul frunții. [Piscurile] păreau că fac de veghe asupra prăpăstiilor, asemeni unor capete demente de ciclop. BOGZA, C. O. 31. Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru, Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96.

CICLOP s.m. 1. (Mit.) Uriaș care avea un singur ochi. 2. Monstru cu un singur ochi. 3. Rac mic de apă dulce, care are un singur ochi. [< lat. cyclops, cf. fr. cyclope, it. ciclope, gr. kyklops].

CICLOP s. m. 1. (mit.) uriaș antropofag cu un singur ochi în frunte. 2. monstru cu un singur ochi. 3. rac mic de apă dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace. (< fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)

CICLOP ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară reprezentată în chip de monstru cu un singur ochi în frunte. 2) biol. Gen de crustaceu dulcicol cu două antene înotătoare și cu un singur ochi. /<fr. cyclope, lat. cyclops, ~opis

*ciclóp m. (vgr. kýklops, d. kýklos, cerc, și ops, opós, ochĭ. V. optic, mi-op). Mit. Gigant care avea un singur ochĭ în frunte și locuĭa supt vulcanu Etna.

chiclop sm vz ciclop

Cyclopi m. pl. Mit. nume dat unor uriași monstruoși, fauri de ai lui Vulcan, cari n’aveau decât un ochiu în mijlocul frunții.

ciclop (ființă mitică; rac cu un ochi; făt malformat) (desp. ci-clop) s. m., pl. ciclopi

ciclop (ci-clop) s. m., pl. ciclopi

ciclop s. m. (sil. -clop), pl. ciclopi

CICL-, v. CICLO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., articulație centrală, care permite mișcări de rotație; ~encefal (v. -encefal), adj., s. m., (monstru) care prezintă ciclencefalie; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., monstruozitate constînd în fuziunea sau în lipsa emisferelor cerebrale; ~op (v. -op), s. m., 1. Făt teratologic cu un singur ochi. 2. Specie de crustaceu dulcicol, cu corpul oval, cu două antene înotătoare lungi și cu un singur ochi, situat pe cefalotorace; ~opie (v. -opie), s. f., malformație congenitală, caracterizată prin fuziunea celor două orbite și prin existența unui singur ochi; ~oramă (v. -oramă), s. f., perdea cu colorit neutru, care închide laturile și fundalul scenei.