ciclopic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 11/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: ciclop + -ic] 1-2 Propriu ciclopului (1-2) Si: (înv) ciclopean. 3-4 Referitor la ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 5-6 De ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 7 Uriaș Si: (înv) ciclopean. 8 (Îs) Zid ~ Zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.

CICLOPIC, -Ă adj. De ciclop (1); (fig.) uriaș, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopées].

CICLOPIC, -Ă adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; ciclopean. ◊ (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. (< it. ciclopico)

CICLOPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ciclopi; propriu ciclopilor. /ciclop + suf. ~ic

ciclopic a. 1. privitor la Ciclopi; 2. fig. uriaș, străvechiu: ziduri ciclopice.

*ciclópic, -ă adj. (d. ciclop). De ciclop, gigantic. Construcțiunĭ ciclopice, rămase din vechime și, din cauza mărimiĭ lor, atribuite ciclopilor.

ciclopic (desp. ci-clo-) adj. m., pl. ciclopici; f. ciclopică, pl. ciclopice

ciclopic (ci-clo-) adj. m., pl. ciclopici; f. ciclopică, pl. ciclopice

ciclopic adj. m. (sil. -clo-), pl. ciclopici; f. sg. ciclopică, pl. ciclopice

CICLÓPIC, -Ă (< it.; ciclop) Caracteristic ciclopilor (1); uriaș. ♦ Zid c. = construcție vastă și masivă alcătuită din blocuri mari de piatră brută, practicată în arhitectura preelenică și atribuită, potrivit mitologiei grecești, ciclopilor (ex. la Micene, Tirint etc.).