cilihoaie sf [At: MARIAN, O. I, 178 / V: cileh~, cilioa-, cilioh-, chil- / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Femela cilihoiului. 2 Namilă. 3 Pasăre urâtă. 4 (Îf -lioa-) Pasăre pestriță, cât o sarcă.

cilihoaie f. Mold. 1. sperietoare de păsări (în ogoare); 2. ființă urîtă la chip și port. [Lit. femeiușcă cilihoiului (cf. pentru sens, sgripțoroaică)].

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl. oĭ (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.

cilehoaie sf vz cilihoaie

cilioaie sf vz cilihoaie

ciliohoaie sf vz cilihoaie

cilihoaie, cilihoi, s.f. (reg.) 1. sperietoare de păsări pe ogoare. 2. ființă urâtă la chip și port.