opțiuni
  • info

14 definiții pentru ciob

din care

Explicative DEX

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp.

ciob sn [At: PANN, P.V. II, 107 / V: cib sn / Pl: ~uri, (rar) ~oabe / E: tc čob] 1 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart. 2 (Pgn) Vas spart. 3 (Pop; îe) A-i pune cuiva -u’ A-i face cuiva vrăji pentru căsătorie. 4 (Înv) Conținutul unui vas. 5 Vas mic de pământ pentru tămâiat. 6 (Reg) Ghiveci de flori. 7 (Buc) Vas din doage stricat. 8 (Pop; irn) Bărbat.

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect (mai ales vas) de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hîrb. Gheorghe Petrescu... așezase la îndemînăi batista udă și, tot potrivind în fel și chip un ciob de oglindă, întindea cu încăpățînare cînd pielea pomeților către barbă, cînd sprîncenele către creștet. GALAN, Z. R. 157. Junghiuri ascuțite îi tăiau, ca niște cioburi de sticlă, prin toate încheieturile. VLAHUȚĂ, la TDRG. Mai toate vasele de la Piscul-Crăsani sînt reduse în cioburi. ODOBESCU, S. II 273. Rîde ciobul de oala spartă v. oală. ◊ (Poetic) Minerii noștri harnici de pe Jii Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46.

CIOB ~uri n. Bucată dintr-un vas spart; hârb. ~uri de oglindă. [Monosilabic] /<turc. çöp

ciob n. 1. bucată spartă de sticlă, de oală; 2. vas învechit și stricat în parte: amândoi mâncați dintr’un ciob PANN. [Turc. ČOB].

cĭob n., pl. urĭ (turc. pers. čob, čop, așchie, surcică). Vest. Hîrb, sfărmătură dintr’un vas. V. zob.

cib1 sn vz ciob

ciorb1 sn vz ciob

Ortografice DOOM

ciob s. n., pl. cioburi

ciob s. n., pl. cioburi

ciob s. n., pl. cioburi

Etimologice

ciob (cioburi), s. n. – Fragment, hîrb, bucată dintr-un vas de lut, sticlă sau porțelan. Tc. çob (Roesler 608; Șeineanu, II, 128). DAR respinge această der., bazîndu-se pe extinderea geografică a cuvîntului și pe absența sa din dialecte. Cuvîntul apare și în per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. După Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioabă, s. f. (pipă de lut; vas inutil); ciobăi (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucăți).

Sinonime

CIOB s. hârb, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.)

CIOB s. hîrb, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.)

Intrare: ciob
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciob
  • ciobul
  • ciobu‑
plural
  • cioburi
  • cioburile
genitiv-dativ singular
  • ciob
  • ciobului
plural
  • cioburi
  • cioburilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciob, cioburisubstantiv neutru

  • 1. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârb diminutive: ciobuleț
    • format_quote Gheorghe Petrescu... așezase la îndemînăi batista udă și, tot potrivind în fel și chip un ciob de oglindă, întindea cu încăpățînare cînd pielea pomeților către barbă, cînd sprîncenele către creștet. GALAN, Z. R. 157. DLRLC
    • format_quote Junghiuri ascuțite îi tăiau, ca niște cioburi de sticlă, prin toate încheieturile. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Mai toate vasele de la Piscul-Crăsani sînt reduse în cioburi. ODOBESCU, S. II 273. DLRLC
    • format_quote poetic Minerii noștri harnici de pe Jii Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.