opțiuni

8 definiții pentru ciocâlteu

Explicative DEX

ciocâltiu sn vz ciocâlteu

ciocălteu n. cuiu prin jugul carului. [Cf. cioacă].

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.

Etimologice

ciocîlteu (-eie), s. n. – 1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).

Sinonime

CIOCÂLTEU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)

CIOCÂLTEU s. v. măsea.

ciocîlteu s. v. MĂSEA.

CIOCÎLTEU s. (TEHN.) cui, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)

Intrare: ciocâlteu
ciocâlteu substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocâlteu
  • ciocâlteul
  • ciocâlteu‑
plural
  • ciocâlteie
  • ciocâlteiele
genitiv-dativ singular
  • ciocâlteu
  • ciocâlteului
plural
  • ciocâlteie
  • ciocâlteielor
vocativ singular —
plural —
ciocâltei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciocâltiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)