ciocăneală sf [At: DA ms / Pl: ~eli / E: ciocăni + -eală] 1 Zgomot produs de ciocănituri repetate. 2 (Fig) Ceartă. 3 (Fig) Cicăleală.

CIOCĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a ciocăni.

ciocăneală f. lucrarea de a lovi cu ciocanul.

cĭocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cĭocăni.

ciocăneală, ciocăneli s. f. 1. întâlnire amoroasă. 2. contact sexual.

CIOCĂNEALĂ s. v. bătaie.

CIOCĂNEALĂ s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)