opțiuni
  • info

13 definiții pentru ciocănel

din care

Explicative DEX

CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș1. – Ciocan1 + suf. -el.

CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș1. – Ciocan1 + suf. -el.

ciocănel sn [At: MARDARIE, L. 358 / Pl: ~e, (sm, înv) ~ei / E: ciocan + -el] 1-2 (Șhp) Ciocan (1) (mic). 3 (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc., cu care se împletește găitanul, ceaprazurile, covoarele, cu care lucrează fierarul. 4 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii. 5 (Țes) Scripete care ridică și coboară ițele. 6-7 (Înv) (Pahar sau) sticlă de rachiu Cf ciocan, țuică, țuiculiță, țoi. 8 (Reg) Flori cusute pe pieptul sau pe mânecile iei țărănești. 9 Joc popular. 10 Melodia după care se execută jocul ciocănelul (9). 11 (Lpl) Saceac. 12 (Bot; Mol) Brebenel (Polygonum aviculare).

CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan2; ciocan mic cu care se bate toba, toaca sau coasa, cu care se lovește coardele pianului etc.

CIOCĂNEL ~e n. muz. (diminutiv de la ciocan) Bețișor pentru producerea sunetelor la unele instrumente muzicale, prin lovirea coardelor. /ciocan + suf. ~el

ciocănel n. 1. ciocan mic de bătut toba; 2. clapă de piano.

cĭocănél n., pl. e. Cĭocănaș, cĭocan mic.

Ortografice DOOM

ciocănel s. n., pl. ciocănele

ciocănel s. n., pl. ciocănele

ciocănel s. n., pl. ciocănele

Argou

ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui.[1]

  1. Nu este termen argotic, ci familiar, la origine chiar umoristic; iar definiția este greșită, ciocănelul este doar partea inferioară, dintre pulpă și gheare, a piciorului de pui, găină etc. — Alexutsu

Sinonime

CIOCĂNEL s. v. ciocănaș.

CIOCĂNEL s. ciocănaș.

Regionalisme / arhaisme

ciocănel, ciocănele, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). 2. (reg.; la pl.) flori cusute pe pieptul iei țărănești.

Intrare: ciocănel
ciocănel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănel
  • ciocănelul
  • ciocănelu‑
plural
  • ciocănele
  • ciocănelele
genitiv-dativ singular
  • ciocănel
  • ciocănelului
plural
  • ciocănele
  • ciocănelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocănel, ciocănelesubstantiv neutru

etimologie:
  • Ciocan + -el. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.