cioltar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209 / V: ciortan, ciul~, (înv, pbl greșeală) sol~ / Pl: ~e / E: tc çoltar cf bg чултар, srb coltar, mg cso(l)tár, pn czoldar] (Reg) 1 Țesătură împodobită cu cusături care era pusă sub șaua calului Si: (reg) abai, harșa, ibânci, șabracă, țol, valtrap. 2 Covor țărănesc țesut care se pune pe perete Cf scoarță, chilim. 3 Scurteică (1).

CIOLTAR, cioltare, s. n. (Învechit și regional) Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se punea pe spinarea calului, sub șa; valtrap. Venea restul alaiului... cei doisprezece cai domnești, împodobiți cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, C. 313. Apoi Voica ce-mi făcea?... Punea șa moldovenească... Dar cioltarul de pe cal, Aur și mărgăritar, Plătea șapte pungi de bani. PĂSCULESCU, L. P. 241. Un cal... Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45.

CIOLTAR ~e n. înv. Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub șa; valtrap. /<turc. çultari

cioltar n. pătură împodobită de cal: cu cioltar de fir POP. [Turc. ČOLTAR].

cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa.

ciortan³ sn vz cioltar

ciultar sn vz cioltar

cioltar (înv., pop.) s. n., pl. cioltare

cioltar (înv., pop.) s. n., pl. cioltare

cioltar s. n., pl. cioltare

cioltar.

cioltar (cioltare), s. n. – 1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar.

CIOLTAR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)

CIOLTAR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

cioltar, cioltare, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșa, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă.