ciozvârtă sf [At: (a. 1719) IORGA, S. D. I-II, 231 / V: cervârște, cerfârtie, cesvărtă, cesv~, cetv~, cez~, ciofartă, ciortv~, ciosvârtă, ciosv~, ciosvârte, ciosvârț, ciovărstă, ciov~, ciovârte / Pl: (înv) ~rți, ~e / E: vsl четрътъ] 1 (Înv) Sfert dintr-o măsură de capacitate. 2 (Spc) Sfert dintr-un animal tăiat. 3 (Reg) Jumătate de miel. 4 (Reg) Picior de miel Si: coapsă Cf arm, but. 5 (Pex; reg) Bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal Si: halcă. 6 (Pan; reg) Lemn tăiat în patru Si: (reg) draniță. 7 (Reg) Grămadă de crengi așezate regulat pentru vânzare Cf cirtă.

CIOZVÂRTĂ ~e f. 1) A patra parte dintr-un animal tăiat. 2) Bucată mare de carne; halcă; hartan. [Sil. cioz-vâr-tă] /<bulg. cetvărt

cesvârtă sf vz ciozvârtă

cetvârtă sf vz ciosvărtă

cezvârtă sf vz ciosvârtă

ciobârtă sf vz ciovârtă

ciofârtă sf vz ciozvârtă

ciortvârtă sf vz ciozvârtă

ciosvărtă sf vz ciozvârtă

ciosvârtă sf vz ciozvârtă

ciosvârte sf vz ciozvârtă

ciosvârț sm vz ciozvârtă

ciovârstă sf vz ciozvârtă

ciovârtă sf vz ciozvârtă

ciovârte sf vz ciozvârtă

cizvârtă sf vz ciozvârtă

CESVÎRTĂ 👉 CIOSVÎRTĂ.

‡ CETVÎRTĂ (pl. -irți) sf. Sfert [vsl. četvŭrtŭ].

CIOZVÎRTĂ, ciozvîrte și ciozvîrți, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat, îndeosebi piciorul de dinapoi (v. but, arm); bucată mare de carne (v. halcă, hartan). Nene, să înroșim și noi ouă... – Ce prostie! Ouă roșii?... – Dar o ciozvîrtă de miel? DELAVRANCEA, H. T. 16. În dăsagi de se uita, Ciozvîrți de carne vedea. TEODORESCU, P. P. 503. ◊ (În legătură cu verbele «a face s, «a pune», «a așeza» etc.) Apoi paloșul scotea. Patru ciozvîrți îl făcea. TEODORESCU, P. P. 593.

cesvârtă f. V. ciosvârtă.

ciosvârtă f. a patra parte dintr’o vită tăiată: ciosvârtă de miel, de berbec. [Vechiu rom. cetvârtă = slav. ČETVŬRTĬ, sfert].

cetvîrtă, V. cĭozvîrtă.

cezvîrtă, V. cĭozvîrtă.

cĭofîrtă, V. cĭozvîrtă.

cĭozvîrtă f., pl. e și țĭ (din vechĭu cetvîrtă, d. vsl. četvrŭtŭ, sfert. V. cĭocîrtesc). Sfert de animal la bucătărie, ciric, butuc, picĭor cu o bucată cu carne: Apoĭ paloșu scotea, Patru cĭozvîrțĭ îl făcea (Teod. 593). – Și cezvîrtă, cĭovîrtă și cĭofîrtă. În Mold. cĭofirtă, „sfert de stînjin de lemne”.

ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte

ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte

ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte

ciozvîrtă

ciosvârtă, -ți.

ciosvîrtă (ciosvîrte), s. f. – 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți. – 4. Parte, bucată de carne, halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. Sl. četvrŭtŭ „sfert”, probabil prin intermediul unei forme *čestvrŭtŭ datorită contaminării cu sl. čestŭ „parte” (Pușcariu, Dacor., VI, 313 și VIII, 114; Pușcariu, Lr., 291; DAR; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52); cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți).

ciosvârtă, ciosvârte s. f. (deț.) deținut desconsiderat de ceilalți deținuți.

CIOZVÂRTĂ s. v. halcă.

CIOZVÎRTĂ s. halcă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mincat o ~ de miel.)

ciosvârtă, ciosvârte, s.f. 1. (înv.) a patra parte dintr-un întreg; sfert, firtă. 2. (reg.) sfert, pătrar dintr-un animal tăiat, ciric, coapsă, arm, but. 3. (reg.) lemn crăpat în patru, draniță. 4. (reg.) grămadă de crengi de vânzare; cirtă.