circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferență, circumferență (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct fix numit centru ; linia închisă a unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc ; lungime a conturului unui corp. [Var. : circomferință s. f.] – Lat. lit. circumferentia.

CIRCUMFERINȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERINȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERINȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență^[1] sf vz circumferință modificată

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferență^[1] sf vz circumferință

țirconferență^[1] sf vz circumferință

țirconferenție^[1] sf vz circumferință

țircumferență sf vz circumferință

țircumferenție sf vz circumferință

* CIRCUMFERENȚĂ. * CIRCONFERENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 📐 Linie curbă ale cărei toate punctele sînt egal depărtate de un punct din mijloc numit centru, și care împrejmuește o suprafață numită „cerc” (🖼 1213) ¶ 3 Ocol, înconjur: circumferența unui oraș ¶ 3 Suprafața exterioară a unui corp [lat. + fr.].

CIRCONFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERINȚĂ s.f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință

circumferență, -țe.

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)