ciurdar sm [At: ANON. CAR. / V: cior~ / Pl: ~i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.

❍ CIURDAR sm. Trans. Văcar: spun ~ului să nu scoată vacile pînă vă sculați voi (RET.) [ciurdă].

CIURDAR, ciurdari, s. m. (Transilv., Mold.) Păstor al unei turme de vite; văcar.

ciordar sm vz ciurdar

ciurdar (reg.) s. m., pl. ciurdari

ciurdar (reg.) s. m., pl. ciurdari

ciurdar s. m., pl. ciurdari

CIURDAR s. v. văcar.

ciurdar s. v. VĂCAR.

ciurdár, ciurdari, s.m. (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ■ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean(u), nume de familie în jud. Maram. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).

ciurdar, ciurdari, s.m. – (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ♦ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean, Ciurdăreanu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).

ciurdar, -i, s.m. – Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor. – Din ciurdă „turmă” + -ar.

CIORDAR s.m. (Ban.) Păzitor de vite. Csordar. Pastor gregis. AC, 332. Etimologie: ciurdă + suf. -ar. Vezi și ciurdă.