opțiuni
  • info

20 de definiții pentru clăpăug

din care

Explicative DEX

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.

clăpăug, ~ă [At: CREANGĂ, GL. / V: căplăug, cleapaug, tăplăug / Pl: ~ugi, ~uge / E: ucr клапоухий] 1-2 smf, a (Persoană) care are urechi mari. 3-4 a (D. ureche) Mare și proeminentă (sau atârnândă). 5 smf Animal cu urechi mari (și atârnânde). 6 smf (D. oameni; prt) Prostănac.

CLĂPĂUG, -Ă, clăpăugi, -e, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. V. bleg. Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. ◊ (Prin analogie) Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac, bleg. Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. – Variantă: căplăug, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 289) adj.

CLĂPĂUG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy

clăpăug a. Mold. 1. cu urechile aplecate (despre mascuri și câini); 2. (ironic) despre om: avea niște urechi clăpăuge CR. [Slovean KLAPOUH (din klapati, a lăsa jos, și uho, ureche)].

clăpăúg, V. căplăug.

căplăug, ~ă a vz clăpăug

cleapaug, ~ă a vz clăpăug

tăplăug, ~ă a vz clăpăug

teaplăug, ~ă a vz clăpăug

CĂPLĂUG 👉 CLĂPĂUG.

CĂPLĂUG, -Ă adj. v. clăpăug.

căplăúg (nord) și clăpăúg (sud), -ă adj. (rus. kaploúhiĭ, [úho, ureche]; rut. klapoúhiĭ, bg. klepouh, sîrb. klapouh, klempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegĭ (plecate în jos): porc, cîne, Jidan clăpăug. Bleg, care cade în jos: urechĭ clăpăuge (Sadov. VR. 1911,1,15, și Cr.). V. flenc.

Ortografice DOOM

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug adj. m., pl. clăpăugi; f. sg. clăpăugă, pl. clăpăuge

clăpăug, -gă.

Etimologice

clăpăug (clăpăugă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).

Sinonime

CLĂPĂUG adj. atârnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)

CLĂPĂUG adj. atîrnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)

Intrare: clăpăug
clăpăug adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugul
  • clăpăugu‑
  • clăpăugă
  • clăpăuga
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugii
  • clăpăuge
  • clăpăugele
genitiv-dativ singular
  • clăpăug
  • clăpăugului
  • clăpăuge
  • clăpăugei
plural
  • clăpăugi
  • clăpăugilor
  • clăpăuge
  • clăpăugelor
vocativ singular — —
plural — —
căplăug adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căplăug
  • căplăugul
  • căplăugă
  • căplăuga
plural
  • căplăugi
  • căplăugii
  • căplăuge
  • căplăugele
genitiv-dativ singular
  • căplăug
  • căplăugului
  • căplăuge
  • căplăugei
plural
  • căplăugi
  • căplăugilor
  • căplăuge
  • căplăugelor
vocativ singular — —
plural — —
teaplăug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cleapaug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăplăug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăpăug, clăpăugăadjectiv

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos. DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleoștit
    • format_quote Zării capete roșcate [de cai], urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. DLRLC
    • format_quote I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. DLRLC
    • format_quote Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
    • format_quote prin analogie Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni și animale) Care are asemenea urechi. DEX '98
      sinonime: urecheat
  • 2. figurat Despre oameni: bleg, prostănac. DEX '98 DLRLC
    sinonime: bleg prostănac
    • format_quote Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.