opțiuni
  • info

19 definiții pentru clipoci (zgomot)

din care

Explicative DEX

CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCI1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipoti vb. IV] – Formație onomatopeică.

clipoci2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osi, ~oti2 / Pzi: ~ocesc / E: bg клепач] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipoci1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~oti / Pzi: ~ocesc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLIPOCI2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipoti (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăci (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

A CLIPOCI2 pers. 3 ~ește intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci1.

clăpăci [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcesc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clăpoci v vz clipoci

cliposi v vz clipoci2

clipoti2 v vz clipoci2

CLĂPĂCI vb. IV v. clipoci.

CLIPOTI vb. IV v. clipoci2.

Ortografice DOOM

clipoci2 (a ~) (a susura) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocesc, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 să clipocească

clipoci (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocește, imperf. 3 sg. clipocea; conj. prez. 3 sg. și pl. clipocească

Sinonime

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

CLIPOCI vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

Regionalisme / arhaisme

clipocí, clipocesc, v.i. 1. A clipi des (pentru a îndepărta somnul). 2. A moțăi. – Din clipi + suf. -oci (Scriban); cf. bg. klepač „pleoapă” (DEX).

Intrare: clipoci (zgomot)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoci
  • clipocire
  • clipocit
  • clipocitu‑
  • clipocind
  • clipocindu‑
 singular plural
  • clipocește
  • clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocesc
  • clipoceam
  • clipocii
  • clipocisem
a II-a (tu)
  • clipocești
 (să)
  • clipocești
  • clipoceai
  • clipociși
  • clipociseși
a III-a (el, ea)
  • clipocește
 (să)
  • clipocească
  • clipocea
  • clipoci
  • clipocise
plural I (noi)
  • clipocim
 (să)
  • clipocim
  • clipoceam
  • clipocirăm
  • clipociserăm
  • clipocisem
a II-a (voi)
  • clipociți
 (să)
  • clipociți
  • clipoceați
  • clipocirăți
  • clipociserăți
  • clipociseți
a III-a (ei, ele)
  • clipocesc
 (să)
  • clipocească
  • clipoceau
  • clipociră
  • clipociseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clipoti
  • clipotire
  • clipotit
  • clipotitu‑
  • clipotind
  • clipotindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clipotește
 (să)
  • clipotească
  • clipotea
  • clipoti
  • clipotise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clipotesc
 (să)
  • clipotească
  • clipoteau
  • clipotiră
  • clipotiseră
cliposi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
clăpoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V406)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăci
  • clăpăcire
  • clăpăcit
  • clăpăcitu‑
  • clăpăcind
  • clăpăcindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăcește
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăcea
  • clăpăci
  • clăpăcise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăcesc
 (să)
  • clăpăcească
  • clăpăceau
  • clăpăciră
  • clăpăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clipoci, clipocescverb

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut. DLRLC DEX '09 NODEX
    sinonime: murmura susura șopoti
    • format_quote Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. DLRLC
    • format_quote Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, D. 328. DLRLC
    • format_quote Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.