13 definiții pentru clipocit
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
CLIPOCIT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotit s. n.] – V. clipoci1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clipocit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipocit2 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).
- Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipocit1 sf[1] [At: DA / V: ~otit / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).
- Încadrare morfologică greșită. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOCIT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotit (C. PETRESCU, S. 35) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLIPOTIT s. n. v. clipocit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipotit2 sn vz clipocit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clipotit1 sn vz clipocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
clipocit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clipocit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clipocit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLIPOCIT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clipocitsubstantiv neutru
-
- În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
- Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. DLRLC
-
etimologie:
- clipoci DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.