opțiuni
  • info

9 definiții pentru clocotitor

Explicative DEX

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

clocotitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: clocoti + -(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocotește. 2 (D. mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.

CLOCOTITOR, -OARE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. AL. I 170. 3. Fig. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Fig. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.

clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.

Ortografice DOOM

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

clocotitor adj. m., pl. clocotitori; f. sg. și pl. clocotitoare

Sinonime

CLOCOTITOR adj. v. agitat.

CLOCOTITOR adj. agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.)

Intrare: clocotitor
clocotitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorul
  • clocotitoru‑
  • clocotitoare
  • clocotitoarea
plural
  • clocotitori
  • clocotitorii
  • clocotitoare
  • clocotitoarele
genitiv-dativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorului
  • clocotitoare
  • clocotitoarei
plural
  • clocotitori
  • clocotitorilor
  • clocotitoare
  • clocotitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocotitor, clocotitoareadjectiv

  • 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fierbinte
    • 1.1. (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: agitat zgomotos
      • format_quote Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. DLRLC
      • format_quote Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. DLRLC
  • 2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aprins
    • format_quote Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. DLRLC
    • 2.1. Despre viață, suflet, inimă: fremătător. DLRLC
      sinonime: fremătător
      • format_quote Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. DLRLC
  • 3. figurat Răsunător, zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsunător zgomotos
    • format_quote Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
etimologie:
  • Clocoti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.