clondir sn [At: (a. 1649) IORGA, B.R. 47 (I), 49 / V: (înv) ~riu / Pl: ~e / E: bg крондир] 1 Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, pentru lichide Cf butelcă, butelie, șip. 2 Conținutul unui clondir (1). 3 (Gmț; îe) A se pupa cu ~ A-i plăcea să bea. 4 (Înv; îf clondiriu) Vas ornamental de marmură sau sticlă.

CLONDIR, clondire, s. n. Vas de sticlă de mărime mijlocie, cu gîtul sțrîmt și scurt. Ținea clondirul în buzunar și-l ducea din cînd în cînd la gură. PAS, Z. I 147. Vede pe masă coșcogea clondir de vin. HOGAȘ, DR. 266. Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu. FILIMON, C. 224. El, de veste cum prindea, înainte ne ieșea, C-un clondir plin de rachiu: Cu clondirul d-a dreapta, Cu paharul d-a stingă; Din clondir turnîndu-ne, Din gură grăindu-ne... TEODORESCU, P. P. 16.

CLONDIR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /<bulg. krondir

clondir n. sticlă cu gâtul scurt și strâmt. [Gr. mod.].

clondír n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri și kryondiri [scris -ntiri], d. krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg. krondil și krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui: un clondir de vin. – La început s’a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V. urcĭor și damigeană.

clondiriu sn vz clondir

CLOND'IR (pl. -ire) sn. Sticlă cu gîtul scurt și strîmt (🖼 1300): scoase din poala cămășii un ~ cu rechiu și-l aduse la gură (DLVR.) [bg. krondirŭ].

clondir s. n., pl. clondire

clondir s. n., pl. clondire

clondir s. n., pl. clondire

clondir (clondire), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var.

clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă.

CLONDIR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)

CLONDIR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)

CLONDIR s.n. (Mold., ȚR) Vas de sticlă cu gîtul scurt și strîmt. A: Răpia cine ce putea . . . cine sticle, cine clondire, cine păhare. IM 1754, 75^v. B: Lagvica. Plosca. Clondir. MARDARIE, 169. Luînd Moisi jumătate de sînge, turnă în clondir. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82^r; IM 1730, 106^{r]. Etimologie: ngr. klontiri. Cf. bg. krondir. Cf. c a n c i o l.