9 definiții pentru clămpănit (s.n.)
Explicative DEX
CLĂMPĂNIT s. n. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură. – V. clămpăni.
CLĂMPĂNIT s. n. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc.; clămpănitură. – V. clămpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
clămpănit sn [At: Dr I, 91 / Pl: ~uri / E: clămpăni] Clămpăneală (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂMPĂNIT s. n. Acțiunea de a clămpăni; clămpăneală. Noaptea s-auzea... Clămpănitul de la puști, Zăngănit de uși la cuști. CORBEA, în POEZ. N. 138.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂMPĂNIT ~uri n. Zgomot produs prin lovirea a două obiecte dure. /v. a clămpăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
clămpănit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clămpănit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clămpănit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CLĂMPĂNIT s. v. clămpăneală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂMPĂNIT s. clămpăneală, clămpănitură. (Ce e ~ ăsta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clămpănitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papucii în mers etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clămpăneală clămpănitură
- Noaptea s-auzea... Clămpănitul de la puști, Zăngănit de uși la cuști. CORBEA, în POEZ. N. 138. DLRLC
-
etimologie:
- clămpăni DEX '09 DEX '98