păltiór m., (din *păltinĭor, ca gălbior, bătrîor, din *gălbinĭor, *bătrînĭor). Paltin mic. Un copăcel din familia pomușoareĭ numit și coacăz de munte (ribes petráeum). Face niște bace roșiĭ foarte acre și crește pin locurile stîncoase, umede și umbroase ale pădurilor.

COACĂZ-DE-MUNTE s. v. păltior.

coacăz-de-munte s. v. PĂLTIOR.