cocoloși [At: ANON. CAR. / V: ~ozi / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).

COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A COCOLOȘI ~esc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

A SE COCOLOȘI se ~ește intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

cocolozi v vz cocoloși

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.

cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, 3 sg. cocoloșește, imperf. 1 cocoloșeam; conj. prez. 1 sg. să cocoloșesc, 3 să cocoloșească

cocoloși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 să cocoloșească

cocoloși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșesc, imperf. 3 sg. cocoloșea; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșească

COCOLOȘI vb. v. boți, încotoșmăna, înfofoli, mototoli, șifona.

COCOLOȘI vb. v. mușamaliza.

COCOLOȘI vb. a mușamaliza, (prin Olt.) mitocosi. (Vrea să ~ niște nereguli.)

cocoloși vb. v. BOȚI. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. MOTOTOLI. ȘIFONA.