codaț sm [At: DA / Pl: ~i / E: nct] Codan (5).

CODAȚ s. v. câșiță, strepede.

codaț s. v. CÎȘIȚĂ. STREPEDE.

codáț, codați, s.m. 1. Larva unei muște ce trăiește în brânzeturi; e lungă de 1 cm și poate sări 25 cm în lungime și 20 cm în înălțime; strepede (Piophila casei; Diptere). 2. Viermele din fructe; ciorman: „Să știi că fără foc n-ar fi ieșit din tine codații care te mâncau înlontru” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199). ■ (onom.) Codaț, Codați(u), nume de familie în jud. Maram. – Var. a lui codan (MDA).

codaț, codați, s.m. – Muscă a cărei larvă trăiește în brânzeturi. E lungă de 1 cm și poate sări 25 cm în lungime și 20 cm în înălțime; strepede (Piophila casei; Diptere). Viermele din fructe; ciorman (ALRRM, 1973: 593). „Să știi că fără foc n-ar fi ieșit din tine codații care te mâncau înlontru” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199). ♦ (onom.) Codaț, Codați, Codațiu, nume de familie (30 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui codan < coadă „apendice” (MDA).

codaț, -i, s.m. – O muscă a cărei larvă trăiește în brânzeturi. E lungă de 1 cm și poate sări 25 cm în lungime și 20 cm în înălțime (Piophila casei; Diptere). Viermele din fructe; ciorman (ALR 1973: 593). Codaț, nume de familie provenit dintr-o poreclă: codaț „vierme” (V. Radu 2005: 58). – Din coadă „apendice” (< lat. pocoda) (DER) + -aț.