opțiuni
  • info

10 definiții pentru colțișor (plantă, dantelă)

Explicative DEX

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor.

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor.

colțișor [At: NEGRUZZI, S. I. 234 / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: colț + -ișor] 1-2 (Șhp) sn Colț (mic) Si: colțuleț, colțurel, colțușor. 2 sn Ornament în formă de tăieturi triunghiulare sau semicirculare festonate, pe marginea gulerului și a mânecilor (cămășii), a poalelor fustei, la o dantelă etc. 3 sn Ornament pe porțile țărănești constând dintr-un șir de pătrățele alternând cu triunghiuri. 4 sm (Bot; reg) Plantă erbacee din familia craciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșiatice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).

COLȚIȘOR I. sm. 1 dim. COLȚ I. 2 Mic colț de piatră: te oprești cu frică pe cîte un ~ de piatră la mijlocul prăpăstiei (VLAH.) 3 Cîrlionț de păr pe frunte: pe obîrșia Ialomiței... nu se știa de crețuri și ~i (DLVR.) 4 pl. Horbotă dințată ce se coase pe marginea rufăriilor: făcînd ~i și bibiluri pe piepții și mînecile unei cămeși (FIL.) 5 pl. Plantă ierboasă cu flori albe sau roșiatice (Dentaria bulbifera) (🖼 1391). II. sn. (pl. -oare) 1 dim. COLȚ II. 2 Loc retras, colț de pămînt: prin cîte a mai trecut, Doamne, și ~ul acesta de lume (VLAH.).

COLȚIȘOR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. Diminutiv al lui colț. 1. v. colț (I 2). În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate... VLAHUȚĂ, O. A. 47. Găsiră și ei un colțișor la o parte, de unde să se poată uita. ISPIRESCU, L. 275. Trăiam într-un colțișor al Franciei, pe malul unui rîu și în vecinătatea unei mari păduri. ODOBESCU, S. III 96. 2. v. colț (III 1). Dantelă cu colțișori. – Variantă: (1) colțușor (NEGRUZZI, S. I 234) s. n.

COLȚIȘOR ~i m. (diminutiv de la colț) Plantă erbacee cu flori violete-alburii ori gălbui, dispuse în inflorescențe umbeliforme. /colț + suf. ~ișor

colțișor n. colț mic. ║ m. 1. plantă de pădure cu flori roșiatice și purpurii- albăstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele: colțișori și bibiluri de mătase FIL.

colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera).

Ortografice DOOM

colțișor2 (plantă) s. m., pl. colțișori

colțișor1 (plantă) s. m., pl. colțișori

colțișor (bot.) s. m., pl. colțișori

Intrare: colțișor (plantă, dantelă)
colțișor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțișor
  • colțișorul
  • colțișoru‑
plural
  • colțișori
  • colțișorii
genitiv-dativ singular
  • colțișor
  • colțișorului
plural
  • colțișori
  • colțișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțișor, colțișorisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). DEX '09 DEX '98
  • 2. Diminutiv al lui colț. DLRLC
    • format_quote Dantelă cu colțișori. DLRLC
etimologie:
  • Colț + -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.