opțiuni
  • info

13 definiții pentru colaborator

din care

Explicative DEX

COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.

COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). – Din fr. collaborateur.

colaborator, ~oare smf, a [At: RUSSO, S. 79 / Pl: ~i, ~oare / E: fr collaborateur] 1-4 (Persoană) care colaborează (1-2) (la o acțiune, lucrare sau publicație).

COLABORATOR, -OARE, colaboratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în colaborare cu cineva la îndeplinirea unei munci. Persoană care ia parte, ca autor, la elaborarea unei publicații periodice sau a unei opere mai vaste. Am ajuns... colaborator la revista «Flacăra». GALACTION, O. I 31. Colaboratorii «Romîniei literare»... nu au impus romînilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor. RUSSO, O. 74. 2. Persoană care lucrează (făcînd parte dintr-un colectiv) într-o instituție de cultură. Însușindu-și în mod temeinic învățătura marxist-leninistă, legînd cercetările de practica transformării socialiste a agriculturii, colaboratorii secției de economie agrară a Institutului de cercetări agronomice vor izbuti să elaboreze lucrări valoroase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/3. ◊ Colaborator științific = persoană care lucrează într-un institut de cercetări științifice.

COLABORATOR, -OARE s.m. și f. Cel care colaborează cu cineva la o lucrare, la elaborarea unei opere științifice, artistice etc. ♦ Cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. [Cf. fr. collaborateur].

COLABORATOR, -OARE s. m. f. cel care colaborează. ◊ cel care lucrează într-o instituție, fără a fi salariatul ei permanent. (< fr. collaborateur)

COLABORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care colaborează. 2) Persoană care participă în calitate de autor de articole, studii etc. la o publicație periodică. ~ la un ziar. 3) Persoană care lucrează într-o instituție științifică sau de cultură. ~ științific. /<fr. collaborateur

colaborator m. cel ce colaborează.

*colaboratór, -oáre adj. și s. Care colaborează.

Ortografice DOOM

colaborator s. m., pl. colaboratori

colaborator s. m., pl. colaboratori

colaborator s. m., pl. colaboratori

Sinonime

COLABORATOR s. (înv.) conlucrător. (Are un ~ foarte capabil.)

COLABORATOR s. (înv.) conlucrător. (Are un ~ foarte capabil.)

Intrare: colaborator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaborator
  • colaboratorul
  • colaboratoru‑
plural
  • colaboratori
  • colaboratorii
genitiv-dativ singular
  • colaborator
  • colaboratorului
plural
  • colaboratori
  • colaboratorilor
vocativ singular
  • colaboratorule
plural
  • colaboratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colaborator, colaboratorisubstantiv masculin
colaboratoare, colaboratoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conlucrător
    • format_quote Am ajuns... colaborator la revista «Flacăra». GALACTION, O. I 31. DLRLC
    • format_quote Colaboratorii «Romîniei literare»... nu au impus romînilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor. RUSSO, O. 74. DLRLC
  • 2. Persoană care lucrează (făcând parte dintr-un colectiv) într-o instituție de cultură. DLRLC
    • format_quote Însușindu-și în mod temeinic învățătura marxist-leninistă, legînd cercetările de practica transformării socialiste a agriculturii, colaboratorii secției de economie agrară a Institutului de cercetări agronomice vor izbuti să elaboreze lucrări valoroase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.