colectare sf [At: CĂLINESCU, E. O. I 63 / Pl: ~tări / E: colecta] 1-2 Adunare și depozitare a mai multor lucruri la un loc. 3 Colecționare. 4 Strângere organizată a unor produse de la producători. 5 Colectă.

COLECTARE, colectări, s. f. Acțiunea de a colecta. 1. Strîngere la un loc a diferite lucruri sau materii și depozitarea lor. Colectarea fierului vechi. 2. (În perioada de trecere de la capitalism la socialism și în socialism) Strîngere de la producător a produselor (cereale, legume, lapte, lină etc.) pe baza unor cote fixate de organele de stat, în scopul creării unor rezerve cu ajutorul cărora statul își asigură rolul planificator și regulator pe piață, aprovizionînd astfel pe oamenii muncii și industria socialistă. Îndeplinirea cu succes a planului de colectări întărește patria noastră, sporește puterea ei de apărare, întărește lagărul păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2379. Hei, și-acuma, frați, surori, Cinste la secerători! Pentru pacea bunei țări: Cinste, măi, la colectări! FRUNZĂ, S. 44. Se-ngrămădesc la colectare sacii. DRAGOMIR, S. 29.

COLECTARE s.f. Acțiunea de a colecta; strîngere, adunare. [< colecta].

colectare s. f., g.-d. art. colectării; pl. colectări

colectare s. f., g.-d. art. colectării; pl. colectări

colectare s. f., g.-d. art. colectării; pl. colectări

COLECTARE s. adunare, strângere, strâns. (~ laptelui din comună.)

COLECTARE s. adunare, strîngere, strîns. (~ laptelui din comună.)