opțiuni
  • info

13 definiții pentru colindător

din care

Explicative DEX

COLINDĂTOR, -OARE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTOR, -OARE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

colindător, ~oare [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori~ / Pl: ~i, ~oare / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește.

COLINDĂTOR, colindătoris. m. Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. ◊ Fig. Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.

COLINDĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor

colindător m. cel ce colindă.

colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.

colindrător sm vz colindător

Ortografice DOOM

colindător s. m., pl. colindători

colindător s. m., pl. colindători

colindător s. m., pl. colindători

Sinonime

COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)

COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)

Regionalisme / arhaisme

colindător, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.

Intrare: colindător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindător
  • colindătorul
  • colindătoru‑
plural
  • colindători
  • colindătorii
genitiv-dativ singular
  • colindător
  • colindătorului
plural
  • colindători
  • colindătorilor
vocativ singular
  • colindătorule
plural
  • colindătorilor
colindrător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colindător, colindătorisubstantiv masculin
colindătoare, colindătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care colindă, care cântă colinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colindreț pițărău urător
    • format_quote Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
    • format_quote Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. DLRLC
    • format_quote figurat Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
etimologie:
  • Colinda + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.