COLOID, -Ă, coloizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.; despre unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2. S. m. Substanță cu proprietăți coloide (1), aflată în stare coloidă. – Din fr. colloïde.

coloid, ~ă [At: DA / Pl: ~izi, ~e / E: fr colloïde] 1 a (Chm; d. unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2 sm Substanță cu proprietăți coloidale (1), aflată în stare coloidală.

COLOID, -Ă, coloizi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Chim.; despre unele substanțe sau materii) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane. 2. S. m. Substanță cu proprietăți coloide (1), aflată în stare coloidă. – Din fr. colloïde.

COLOID², -Ă, coioizi, -de, adj. (Chim.; despre unele substanțe sau materii) Ale cărui particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane.

COLOID s.m. (op. cristaloid) Substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament. // adj. Care se prezintă în starea descrisă mai sus. [Pron. -lo-id. / < fr. colloïde, cf. gr. kolla – clei, eidos – aspect].

COLOID, -Ă adj., s. m. (substanță) în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament; coloidal (<fr. colloïde)

COLOID ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre unele materii) Care constă din particule fine dispersate într-un mediu omogen. [Sil. -lo-id-] /<fr. coloïdel

*coloíd, -ă adj. (d. vgr. kólla, cleĭ, și -id din metaloid. Cp. cu colodiŭ). Care seamănă a cleĭ.

coloid¹ adj. m., pl. coloizi; f. coloidă, pl. coloide

coloid¹ adj. m., pl. coloizi; f. coloidă, pl. coloide

coloid adj. m., s. m., pl. coloizi; f. sg. coloidă, pl. coloide

COLO-₂ „clei, gelatină, coloid; cleios, lipicios”. ◊ gr. kolla „gumă, clei” > fr. collo-, it. id., engl. id., germ. kollo- > rom. colo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire la care clișeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Ale cărui particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane; sin. coloidal. 2. s. m., Substanță aflată în stare coloidală sau cu proprietăți coloide.

COLOÍD (< fr. {i}; {s} gr. kolla „clei” + eidos „aspect”) s. m., adj. 1. s. m., adj, (CHIM.) 1. S. m. Sistem eterogen format din două faze: faza dispersată și faza dispersantă, prima fiind constituită din particule a căror mărime este cuprinsă între 10^-7 și 10^-5 cm. 2. Adj. (Despre substanțe) Ale cărei particule se află în stare de dispersie și nu difuzează prin membrane; coloidal.

COLOID adj., s. 1. adj. v. coloidal. 2. s. v. soluție coloidală.

COLOID adj. (CHIM.) coloidal. (Substanță ~.)