13 definiții pentru colăcar
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
COLĂCAR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcer s. m.] – Colac + suf. -ar.
COLĂCAR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcer s. m.] – Colac + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colăcar sm [At: MARIAN, NA. 307 / V: ~loc~ / Pl: ~i / E: colac + -ar] 1 (Lpl) Părinții sau finii care aduc în dar colaci (1) nașilor. 2 (Gmț) Fecior de popă (care mănâncă mulți colaci (1). 3 Urător. 4 (Înv) Denunțător al unui hoț Cf colac (42), colăcaș (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCAR, colăcari, s. m. 1. (La pl.) Părinții sau finii care aduc în dar colaci nașilor. 2. Persoană care însoțește nunta și spune orația obișnuită la nuntă; urător. În Transilvania, colăcarul și călărețul nu pot intra în ogradă. SEVASTOS, N. 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCAR ~i m. pop. Persoană din alaiul de nuntă care duce colacii nașilor sau spune orația tradițională. /colac + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) colăcár m. (d. colac, plocon oferit la biserică). Iron. Epitet dat de călugărĭ preuților de lume, adică „mîncătorĭ de colacĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLĂCER s. m. v. colăcar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLĂCER s. m. v. colăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colocar sm vz colăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
colăcar (pop.) s. m., pl. colăcari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colăcar (pop.) s. m., pl. colăcari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colăcar s. m., pl. colăcari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
colăcar, colăcari s. m. 1. (La pl.) Părinți sau fini care aduc în dar nașilor colaci. 2. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește călare alaiul nunții și rostește orația de nuntă la masă. [Var.: colăcer, s. m.]. – Din colac + suf. -ar.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
COLĂCAR s. (reg.) brudaș, chemător, conăcar, crainic, pocânzeu, vătășel, vestitor, vornic, vornicel. (~ii însoțesc pe ginere la nunțile țărănești.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLĂCAR s. (reg.) brudaș, chemător, conăcar, crainic, pocînzeu, vătășel, vestitor, vornic, vornicel. (~ii însoțesc pe ginere la nunțile țărănești.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
colăcar, colăcarisubstantiv masculin
- 1. Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urător
- În Transilvania, colăcarul și călărețul nu pot intra în ogradă. SEVASTOS, N. 92. DLRLC
-
- 2. Părinții sau finii care aduc în dar colaci nașilor. DLRLC
etimologie:
- Colac + -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.