colăcărie sf [At: MARIAN, NU. 452 / V: ~loc~ / Pl: ~ii / E: colăcar + -ie] 1 Orații la nuntă spuse de colăcari (1) Si: colăcășie, colac. 2 Colecție de orații de nuntă. 3 (Înv) Denunț.

COLĂCĂRIE ~i f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie

colăcărie f. orație de nuntă. [Lit. felicitarea colăcerului].

colocărie sf vz colăcărie

colăcărie (pop.) s. f., art. colăcăria, g.-d. art. colăcăriei; pl. colăcării, art. colăcăriile (desp. -ri-i-)

colăcărie (pop.) s. f., art. colăcăria, g.-d. art. colăcăriei; pl. colăcării, art. colăcăriile

colăcărie s. f., art. colăcăria, g.-d. art. colăcăriei; pl. colăcării, art. colăcăriile

COLĂCĂRIE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)

COLĂCĂRIE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)