concediu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngedie sf (pop) ~ced, ~cet¹, ~cetie sf / Pl: ~ii / E: it congedo, fr congé] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Si: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.

CONCEDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congediu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VI_II 288) s. n.

CONCEDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)

CONCEDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé

concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.

conced sn vz concediu

concet¹ sn vz concediu

concetie sf vz concediu

congedie sf vz concediu

congediu sn vz concediu

congediu n. V. concediu.

*congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s’a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.

concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (desp. -di-i-)

concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (-di-i-)

concediu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. concediul; pl. concedii, art. concediile (sil. -di-i-)

concediu

concediu, -dii.

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.

CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)

CONCEDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~ ?)