opțiuni
  • info

14 definiții pentru concludent

din care

Explicative DEX

CONCLUDENT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

concludent, ~ă [At: CHIRIȚESCU, ap. CONV. LIT. XLII2, 147 / Pl: ~nți, ~e / E: lat concludens, -ntis] 1-2 av, a Convingător. 3 a Pe baza căruia se poate trage o concluzie (5).

CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. Care convinge, care te face să dobîndești o convingere; convingător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.

CONCLUDENT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].

CONCLUDENT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)

CONCLUDENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmație; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experiență ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis

*concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.

Ortografice DOOM

concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente

concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente

concludent adj. m., pl. concludenți; f. sg. concludentă, pl. concludente

Sinonime

CONCLUDENT adj. v. convingător.

CONCLUDENT adj. convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un argument, un exemplu ~.)

Antonime

Concludent ≠ neconcludent, neconvingător

Intrare: concludent
concludent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concludent
  • concludentul
  • concludentu‑
  • concludentă
  • concludenta
plural
  • concludenți
  • concludenții
  • concludente
  • concludentele
genitiv-dativ singular
  • concludent
  • concludentului
  • concludente
  • concludentei
plural
  • concludenți
  • concludenților
  • concludente
  • concludentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concludent, concludentăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care convinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concluziv confirmativ convingător antonime: neconcludent neconvingător
    • format_quote Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
    • format_quote Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2. DLRLC
    • 1.1. logică Pe baza căruia se poate trage o concluzie. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.